Nimitataynan. Niminchinowesamin. Mamiattugut.

Sunt convins ca cei mai multi din cei care vor fi citit titlul de mai sus nu au idee in ce limba e scris. De fapt, e scris in mai multe limbi --trei--, fiecare cuvint in cite una. Nu stiu a spune ce limbi; dar sunt ferm convins ca stiu ce-nseamna: "Ne pare rau. Ne pare rau. Ne pare rau."

---

Cind europenii au decis sa colonizeze Lumea Noua, s-au lovit de o problema: populatiile indigene de pe continentul abia aparut pe harti. Trebuia facut ceva cu acesti oameni. Si au facut ceva: i-au omorit sau i-au asimilat.

Pentru partea cu asimilarea, canadienii s-au folosit de ceea ce au numit scoli rezidentiale ("residential schools") -- niste scoli infiintate pe linga diverse biserici, ce aveau ca unic scop exterminarea culturala a copiilor de indieni nativi si transformarea acestora in crestini, de preferinta fermieri. In cita suferinta s-a tradus acest efort civilizator ne-o pot spune aceia dintre nativi care au fost "beneficiarii" lui si mai sunt inca in viata. Chiar si acestia pot face doar o marturie partiala, pentru ca mult prea multi n-au reusit sa supravietuiasca tratamentului.

Sistemul scolilor rezidentiale pentru nativii indieni a fost functional in Canada incepind cu a doua jumatate a secolului XIX, si pina in ultimii ani ai secolului XX. In tot acest timp, mai bine de 150 de mii de copii au fost luati cu forta din mijlocul familiilor si comunitatilor sale si dusi la scoala, unde au fost abuzati psihic, fizic si sexual.

Pentru tot acest tratament, pe data de 11 iunie 2008, Stephen Harper --primul ministru canadian, cea mai importanta functie politica in Canada-- a cerut, in numele guvernului si poporului canadian, scuze reprezentantilor indienilor nativi. In cuvintarea sa apar cuvintele din titlu, precedate de: "Nous le regrettons" si "We are sorry".

---

Si care ar fi legatura cu educatia?, te-ai putea intreba. Eu cred ca legatura-i evidenta: educatia institutionalizata (si indeosebi cea cu caracter obligatoriu) poate fi un pretext in spatele careia sa se deghizeze usor tot felul de intentii malefice (in cazul prezentat mai sus: asasinarea culturala a copiilor de indieni nativi; in cuvintele lor: "to kill the Indian in the child".) Sau poate fi o unealta pentru promovarea unei agende nu neaparat publica.

In ce ma priveste, cred in diversitate, nu in uniformitate. Chiar si cu cele mai bune intentii (de care nu sunt deloc convins), un sistem de educatie institutionalizat, dirijat prin intermediul unei programe unice, nu poate sa-si propuna incurajarea diversitatii. Ce sigur realizeaza e o uniformizare fara sens, o nivelare inspre mediocritate.

Si desi nu-mi fac iluzii ca o sa se-ntimple degraba (de fapt, vreodata), imi place sa cred ca-ntr-o buna zi guvernele o vor lasa mai moale cu dirijatul educatiei si vor spune, simplu: "Am gresit. Ne pare rau."