(Administrative).78

Unii dintre voi care urmariti acest blog via un cititor de surse RSS (RSS Reader; e.g. Google Reader) s-ar putea sa fi fost inundati de o multime de "noi" articole azi. Nu sunt noi (desi sunt tot de la noi :-)); sunt mai vechi -- au fost republicate.

Cu ocazia asta, din pacate :-(, s-au pierdut o buna parte din comentarii. Ne cerem scuze, si-i rugam pe autorii lor sa le reposteze (daca doresc).

Cu speranta ca n-am reusit sa va enervam prea tare, va uram la o mai libera educare! :-)

-- Administratorii (de serviciu)

Studiu PIRLS - educatia in Ro sub nivelul mondial al mediocritatii

Publicat: 16 Septembrie 2008 @ 00:37

Ultimele evaluari internationale arata ca elevii romani se situeaza la coada clasamentului in ce priveste nivelul de cunostinte. Potrivit studiului PIRLS, care masoara nivelul de intelegere al unui text la finele claselor primare, capacitatea de citire si interpretare, Romania se plaseaza pe locul 36 din 45, fata de locul 22 cit ocupa la penultima evaluare din 2001. Rezultatele arata ca Romania se afla in cadere libera, fiind prima oara cind se inregistreaza scoruri atit de slabe si la nivelul ciclului primar.

Finalizat recent, studiul PIRLS pe 2007 - Progress in International Reading Literacy Study - care masoara nivelul de intelegere al unui text scris, arata ca elevii romani au un scor mediu national de 489 de puncte din 1.000 posibile.

Romania, locul 36 din 45

Rezultatul plaseaza Romania pe locul 36 din 45 de state participante, fiind surclasata de departe de Federatia Rusa (565), Hong-Kong(564), Singapore (558) sau Ungaria (551), dar si de toate tarile din Europa Occidentala.

De fapt, Romania se afla aproape umar la umar cu Trinidadul, Iranul, Indonezia, Quatarul sau Africa de Sud. In 2001, cind s-a facut precedenta evaluare, Romania se afla pe locul 22 din 35 de tari participante.

Doar 4% dintre elevi ating stadiul Avansat

Concret, elevii din clasele primare sint testati daca pot interpreta, furniza si integra informatii provenite din lectura unui text sau din fragmente diferite ale textului, daca pot intelege caracteristicele literare sau de organizare ale textului. Elevii trebuie sa raspunda la 15 intrebari in 90 de minute.

Regresul elevilor romani este total. Astfel, doar 4% au reusit sa atinga nivelul Avansat - peste 624 de puncte - fata de 2001, cind acest nivel era atins de 9% dintre elevi. Cea mai grava situatie se inregistreaza la capitolul citit. Romania se afla practic pe penultimul loc, inaintea Marocului, inregistrind doar 489 de puncte, ceea ce reprezinta o scadere de 22 de punte.

Antarctica ingheata invatamintul romanesc

Elevii romani nu sint capabili sa discearna informatiile dintr-un text, sa le coroboreze sau sa le scoata din context, ca sa nu mai discutam de notiunile elementare de cultura generala.

Textul si intrebarile referitoare la Antarctica, de exemplu, de o dificultate medie, au plasat scolarii romani pe ultimele pozitii din lume, asa cum puteti vedea din materialele atasate.

Elevii nu au fost capabili sa spuna nici macar unde se situeaza Antarctica pe glob, desi informatia figura in text.

Cauze

• lipsa de lectura generalizata
  

• mediul de provenienta - performatele cresc cu 75% daca unul dintre parinti are studii superioare si peste 100 de carti in biblioteca

• calitatea pregatirii profesorilor

• deficientele programei scolare

Aviz pentru politicieni

Rezultatele studiului PIRLS sint ingrijoratoare si ar trebui sa constituie un semnal de alarma mai apasat decit de obicei. Este pentru prima oara cind Romania pica sub nivelul mediu al mediocritatii si in ce priveste ciclul primar.

Pina acum, in toate studiile TIMMS - Trends in International Mathematics and Science Study - Romania se afla la coada clasamentului, iar tendinta se accentueaza si pentru 2007, asa cum rezulta din ultima analiza ce va fi prezentata in noiembrie.

Faptul ca degradarea invatamintului romanesc afecteaza inclusiv cursurile primare, ar trebui sa ingrijoreze in cea mai mare masura decidentii politici, spun specialistii. Mai mult, Romania nu a participat, din lipsa de finante, evident, la studiul TIMMS pentru ciclul primar, asa incit nu exista date in ceea ce priveste nivelul la matematica si stiinte.

Gabriela Noveanu: "Ceva nu mai functioneaza cum trebuie in educatie"

Gabriela Noveanu, cecetator la Institutul de Stiinte ale Educatiei, coordonatoarea in Romania a celor doua programe internationale, sustine ca printre cauzele punctuale ale acestor scoruri slabe se numara faptul ca:

• lectura informationala nu exista in curricula romaneasca

• schimbarea succesiva a programelor

• lipsa de obisnuinta a elevilor de a citi la prima vedere texte de dimensiuni lungi si de a raspunde la acest tip de intrebari

Diferenta intre scoala buna si proasta este de 35%

Gabriela Noveanu mai spune ca s-au marit extrem de mult discrepantele dintre scoli.

"Pe de o parte, influenta factorilor socio-economici este mai mare decit in alte state. In sistemele omogene exista politici compesatorii. Pe de alta, fata de 2003, s-a dublat diferenta dintre scoala cea mai buna si cea mai proasta din punctul de vedere al performatelor", declara Gabriela Noveanu pentru HotNews.ro.

In Romania diferenta dintre scoala buna si cea proasta este de 35%, in timp ce in tari ca Slovenia, Norvegia, Japonia, Coreea, Islanda sau Cipru aceasta diferenta este de 7%.


sursa

Homeschooling-ul – educaţia viitorului?

de Elena LARION | 21 NOIEMBRIE 2007

Profesorii sunt înlocuiţi de părinţi, iar cărţile, cu vizite la muzee sau acţiuni practice

Elevii care învaţă acasă pot susţine examenele pentru a intra la liceu sau la facultate

1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere
Homeschooling-ul – educaţia viitorului?

Ce-ar fi dacă, începând de mâine, nu veţi mai fi obligaţi să mergeţi la şcoală? Ce-ar fi dacă profesorii ar fi chiar părinţii voştri şi v-ar preda lecţiile ca la o meditaţie, în propria casă? Nu sună rău şi nici nu este imposibil. La noi poate părea un vis, dar în unele ţări din lume acest sistem se practică încă din secolul al XIX-lea şi se numeşte homeschooling sau învăţământul acasă.

Părinţii îşi educă acasă copiii deoarece consideră că le dau o educaţie mai bună

Părinţii, în colaborare cu şcoala, îşi iau angajamentul că se vor ocupa de educaţia copiilor lor. Aceştia investesc între 200 şi 6.500 dolari în educarea copiilor, iar în unele ţări, au acces şi la baza materială a şcolii din localitate. Părinţii trebuie să respecte curriculumul naţional, dar pot să îşi implice copiii în mai multe activităţi practice sau să-i ducă la muzee pentru a învăţa aplicat istoria sau geografia. Elevii susţin aceleaşi examene finale ca şi aceia care învaţă în şcolile publice şi au dreptul să se înscrie la liceu sau la facultate. Homeschooling-ul îşi are rădăcinile în SUA.

Înainte de introducerea învăţământului obligatoriu, în secolul XIX, educaţia elevilor din America se realiza în familie sau în comunitate, cu o mică parte a populaţiei şcolare sau cu tutori angajaţi special pentru acest lucru. Homeschooling este opţiunea pentru părinţii care vor să le ofere copiilor lor o educaţie într-un mediu diferit faţă de cel din şcolile publice. Este o alternativă şi pentru acele familii care nu pot, din motive practice sau personale, să se supună regulilor şcolilor publice. Din studiile realizate reiese că părinţii optează pentru homeschooling, deoarece consi­deră că elevul primeşte o educa­ţie mai bună acasă decât la şcoală ori din motive religioase, pentru a le dezvolta simţul moralei sau pentru că au nevoi speciale sau din cauza carierei părinţilor.

Şcoala de acasă este criticată, dar are milioane de elevi

Criticile aduse homes­chooling-ului vizează pregătirea mai slabă a copiilor, reducerea banilor daţi şcolilor, lipsa socializării, frica de religie sau de extremişti, sau privarea copiilor de oportunitatea de a se dezvolta într-un mediu social.

La o simplă căutare pe in­­ter­­­net, obţii aproape 8 mi­lioa­ne de adrese, unde poţi accesa informaţii despre homeschooling, iar http://homeschooling.about.com este cel mai cuprinzător dintre ele.În SUA, în perioada 2005-2006, aproape două milioane jumătate de copii învăţau acasă, în Marea Britanie erau 50.000 de elevi, în Australia şi Canada, copiii din 20.000 de familii, pentru fiecare ţară, învăţau acasă, în Irlanda aproximativ 1500-2000 de elevi, în Noua Zeelandă 7.000 de elevi.

Chiar şi în Franţa sau Germania se practică acest sistem, dar nu există date, la fel cum nu există nici din China, dar specialiştii spun că numărul elevilor care învaţă acasă este în continuă creştere. Până şi în Slovenia, în 1998, 25 de copii învăţau acasă. În România, homeschooling-ul este întâlnit doar pentru elevii care nu se pot deplasa, însă nu s-a discutat niciodată despre posibilitatea introducerii acestui sistem la nivel naţional.


Info plus:

2,5 milioane de copii învăţau acasă, în SUA, în anul şcolar 2005-2006
elena.larion@gandul.info


sursa:

http://www.gandul.info/supliment-scoala/homeschooling-ul-educatia-viitorului.html?6456;1045661

Inspectoru': "Scoala ta e un esec."

"Nu esti la standardele la care ar trebui sa fii la limba materna[*], matematica si stiinte, iar asta inseamna ca nu esti bine pregatit pentru viata-ti de adult viitoare. O parte din invatatura pe care o primesti e prea inceata, si petreci prea mult timp ascultindu-ti profesorul in loc sa practici indeminarile pe care le inveti, prin activitati interesante si semnificative." (Your school is failing...)

Iata cum poate arata opinia unui inspector de scoala in zilele noatre. Opinie pe care o comunica apoi copilului si tutorilor acestuia. Stiu si eu ce sa spun? Vestea buna e ca exista inspectori de scoli sinceri. Vestea proasta e evidenta, cred.


[*] "Engleza", in original; cum insa articolul se refera la educatia britanica, e practic echivalent cu limba materna. Am preferat varianta din urma pentru a da un caracter mai general afirmatiei facute; si asta pentru ca mi-s convins ca se aplica si in sistemele educationale ale altor natiuni.

Nimitataynan. Niminchinowesamin. Mamiattugut.

Sunt convins ca cei mai multi din cei care vor fi citit titlul de mai sus nu au idee in ce limba e scris. De fapt, e scris in mai multe limbi --trei--, fiecare cuvint in cite una. Nu stiu a spune ce limbi; dar sunt ferm convins ca stiu ce-nseamna: "Ne pare rau. Ne pare rau. Ne pare rau."

---

Cind europenii au decis sa colonizeze Lumea Noua, s-au lovit de o problema: populatiile indigene de pe continentul abia aparut pe harti. Trebuia facut ceva cu acesti oameni. Si au facut ceva: i-au omorit sau i-au asimilat.

Pentru partea cu asimilarea, canadienii s-au folosit de ceea ce au numit scoli rezidentiale ("residential schools") -- niste scoli infiintate pe linga diverse biserici, ce aveau ca unic scop exterminarea culturala a copiilor de indieni nativi si transformarea acestora in crestini, de preferinta fermieri. In cita suferinta s-a tradus acest efort civilizator ne-o pot spune aceia dintre nativi care au fost "beneficiarii" lui si mai sunt inca in viata. Chiar si acestia pot face doar o marturie partiala, pentru ca mult prea multi n-au reusit sa supravietuiasca tratamentului.

Sistemul scolilor rezidentiale pentru nativii indieni a fost functional in Canada incepind cu a doua jumatate a secolului XIX, si pina in ultimii ani ai secolului XX. In tot acest timp, mai bine de 150 de mii de copii au fost luati cu forta din mijlocul familiilor si comunitatilor sale si dusi la scoala, unde au fost abuzati psihic, fizic si sexual.

Pentru tot acest tratament, pe data de 11 iunie 2008, Stephen Harper --primul ministru canadian, cea mai importanta functie politica in Canada-- a cerut, in numele guvernului si poporului canadian, scuze reprezentantilor indienilor nativi. In cuvintarea sa apar cuvintele din titlu, precedate de: "Nous le regrettons" si "We are sorry".

---

Si care ar fi legatura cu educatia?, te-ai putea intreba. Eu cred ca legatura-i evidenta: educatia institutionalizata (si indeosebi cea cu caracter obligatoriu) poate fi un pretext in spatele careia sa se deghizeze usor tot felul de intentii malefice (in cazul prezentat mai sus: asasinarea culturala a copiilor de indieni nativi; in cuvintele lor: "to kill the Indian in the child".) Sau poate fi o unealta pentru promovarea unei agende nu neaparat publica.

In ce ma priveste, cred in diversitate, nu in uniformitate. Chiar si cu cele mai bune intentii (de care nu sunt deloc convins), un sistem de educatie institutionalizat, dirijat prin intermediul unei programe unice, nu poate sa-si propuna incurajarea diversitatii. Ce sigur realizeaza e o uniformizare fara sens, o nivelare inspre mediocritate.

Si desi nu-mi fac iluzii ca o sa se-ntimple degraba (de fapt, vreodata), imi place sa cred ca-ntr-o buna zi guvernele o vor lasa mai moale cu dirijatul educatiei si vor spune, simplu: "Am gresit. Ne pare rau."

Articol interesant despre invatamantul romanesc

Am citit azi un articol foarte interesant, o evaluare critica a invatamantului romanesc. Il gasiti aici.

Asta mi-a adus aminte ceea ce am aflat ieri: in sedinta Comisiei Nationale pentru Alternative Educationale (nu stiati ca exista asa ceva - fireste ca exclusiv cu numele - in Romania, nu?) din 21 Mai a.c., a reusit sa ia cuvantul ca invitat un domn caruia i s-a permis sa vorbeasca despre HS timp de 10 minute. O doamna in varsta din comisie "o superexperta" a declarat de la inceput ca "HS este o prostie", si "nici nu merita sa se discute pe aceasta tema". Se pare ca doamna in varsta era foarte importanta, autoritatea din respectiva comisie.
In mod evident este vorba despre o doamna care si-a primit "educatia" in mod temeinic in anii de inceput ai comunismului, pentru ca daca ar fi facut-o inainte ar fi stiut mai multe despre HS , alternativa educationala perfect legala si folosita inainte de razboi.
Daca doamna ar avea cea mai mica tangenta si macar o vaga urma de cunostinte in legatura cu alternativele educationale din lume, la ora actuala, ar fi la curent cu faptul ca HS este nu numai legal in toate tarile civilizate dar si intr-o puternica linie ascendenta.

Dar..fireste, ca asa cum povesteste si autorul articolului despre care vorbeam mai sus... la MECT totul e de-a-ndoaselea si nulitatile fac legea.

23 de ani de homeschooling

Am citit aici aceasta impresionanta marturisire a unei mamici care a scolarizat acasa 4 copii.

O redau in engleza, din pacate nu am timp s-o traduc acum, dar n-as vrea sa se piarda :


"

Homeschooling is difficult but it is rewarding. I have the advantage of being able to look back and see the fruits of my labor. I have been homeschooling 23 years now. I am in the last semester of homeschooling. It has not been easy. It has been lonely at times. But I did not lose my focus on making sure that I educated my children better than the schools would have. They have worked hard. They have succeeded. My twins I homeschooled up to eighth grade. They entered the public school right into honors classes with no problem . They did wonderfully. The school had an excellent science program and that is why we enrolled them there. The younger two children I homeschooled all the way through high school.

My eldest daughter is a now 3rd year medical student with a B.S. in biochemistry. My second daughter now teaches in a private school- high school biology and math. She has a B.A. in genetics and a Masters from MIT in biology. My third daughter is a junior in college and my son will be going to college in the fall. He’s been accepted already at the school of his choice. All of the children are strong Christians. I am very proud of my children. Through hard work, determination, and God’s grace, they are good, kind, and intelligent adults. They have the skills to do whatever they choose to do.

Balance is indeed the key when it comes to education. I am probably more on the end of the spectrum that is “book” learning. I wanted to make sure that my children were truly educated and had ALL the tools needed for whatever they wanted to do in life. I wanted them to be able to function well in society. I wanted them to be able to communicate well - verbally and with writing. Critical thinking is absolutely necessary but do not ignore the 3 R’s. Reading, (w)riting, and (a)rithmetic.

We used primarily the Abeka curriculum. I found it to be the most well grounded in the basics and the most challenging. Along with Abeka, (after the book learnin’ for the day was done) the children played a variety of educational games. Some were computer games, some were not. The children watched very little, if any, television. We read aloud and individually. I read to them from day one. All of them have a love of reading. I can remember very fondly trips to the library. We would leave with arms full of books only to return a week later wanting more.

My children always loved science. We used every opportunity to discover something new. For many years, we ordered praying mantis egg sacs and “hatched” them. We would eventually release them in the garden to do what praying mantis do. Speaking of gardens, each child was responsible for growing a vegetable of their choice. They would plant it, tend to it, and harvest it. A few years we had an above ground swimming pool (4 ft deep). Apart from swimmng in it, the children would take water samples and look under the microscope at the protozoa. When summer came, we would catch cicadas and mark them with chalk and let them go. We’d chart how far they would travel. We’d do all sorts of things like this BUT we did not neglect our “book” work.

There were subjects that my children didn’t particular enjoy. Perhaps it was history for one or english for another. Yet we did the work regardless of their desire or interest because it was important to me that they have a well rounded education. In the real world, we don’t get to just work doing what we enjoy. We work because we need to. No one will keep a job very long if they only work when they feel like it. My husband and I encouraged them to have a good work ethic. Get the work done and then play.

All four of the children had real jobs as soon as they were able to (the age is 14 in our state). They all worked all the way through high school. All of the children did volunteer work as well. Many days, they didn’t necessarily feel like going to work but they did anyway because they knew that they had to be responsible and honor their commitments.

My husband and I encouraged them in the Fine Arts. All four children took piano lessons for many years. They would practice daily for a set amount of time (usually at least 30 - 45 minutes) not because they wanted to practice that long but because that is what it takes to truly play well. Creative writing was also something they all participated in and enjoyed. The children and I were involved in Young Authors’ Club for 12 + years. I hosted one at my house once a month for almost 10 years. We have such fond memories of those days.

Although the state we live in has few homeschooling requirements, I made sure that I dilligently kept attendance records and portfolios of their work. I had no problem having them tested because I was confident that they were learning what they needed to learn. All three girls graduated with an accredited high school diploma. My son will receive his accredited high school diploma at the end of this semester. It was important to me that they met the state’s education requirements and then some. I felt that if I took on the responisbility of educating my children then I’d better do a better job than the state would.

Yes, it was very difficult at times. I sacrificed a lot but I would do it all over again. The proof is in the pudding. I can honestly say that my children are prepared to enter college/the work force with the skills that they will need and then some. And isn’t that what homeschooling is all about?

If you are a homeschooling mom and I can help in any way, be it advice, encouragement, or prayer, please leave me a comment with your blog and email address and I will contact you."

sursa : http://www.simplyheartandhome.com/

Irina