Obiectii comune la sistemul homeschooling
un articol de John Holt
1. Din moment ce tarile noastre sunt atat de intinse si oamenii provin din cele mai diverse zone culturale (asta ma intreba de curand un canadian) nu avem nevoie de un soi de liant social care sa ne faca sa stam impreuna, care sa ne dea un sentiment al unitatii in ciuda tuturor diferentelor dintre noi, si nu este sistemul public de scolarizare cel mai bun si mai usor mod de a crea acest liant?
El are absoluta dreptate in legatura cu necesitatea acestui liant. Avem nevoie de el, cu siguranta in tari mari si cu diversitate mare precum Statele Unite si Canada si de asemenea si in altele mai mici si mai omogene, multe dintre ele par sa se divizeze sub stresul vietii moderne.
Chiar in acest moment , liantul social cel mai puternic pe care il avem in Statele Unite pare sa fie ura fata de statele “inamice”. Exceptand momentele in care suntem rapid uniti de asemenea sentimente, mult prea multi dintre noi ne privim concetatenii, chiar pe aceia de aceeasi rasa, religie etc, doar ca pe un inamic natural, o prada indreptatita, caruia ar fi bine sa ii facem de petrecanie daca putem. Intrdevar, noi insistam ca acest mod de a ne privi concetatenii este de fapt o “virtute” pe care o numim “competitie”. Aceasta perspectiva poate ca a mers acceptabil atunci cand tara nostra era inca foarte tanara, aproape nelocuita si bogata in resurse, dar nu mai mult. Chiar pentru supravietuirea nostra, lasand la o parte sanatatea si fericirea, avem nevoie de un liant social mult mai puternic si mai bun decat acesta.
Anumite locuri in care se aduna comunitatea si anumite activitati ne pot ajuta sa formam un liant social. Dar nu scolile – nu atata timp cat ele au ca rol si sortarea tinerilor in castigtori si invinsi, si pregtirea invinsilor pentru o viata de invingeri. Aceste doua lucruri nu pot fi indeplinite in acelasi timp si in acelasi loc.
Oamenii sunt cei mai buni, poate singurii capabili, de a trece multe bariere de rasa, clasa sociala, obiceiuri si credinte care ii despart, cand sunt capabili sa-si imparatseasca experientele placute. Numai din aceasta activitate ei capata o constiinta de sine mai mare si, implicit un simt al unicitatii, demnitatii si valorii altor oameni. Dar atata timp cat scolile au aceste sarcini sociale din prezent, nu vor fi capabile sa ofere asemene experiente copiilor. De fapt, majoritatea lucrurilor care se intampla in scoala, ii fac pe copii sa se simta exact invers : - prosti, incompetenti, rusinati. Neincrezatori in sine si dispretuindu-se, ei incearca sa se simta un pic mai bine gasind pe altii la care s se poata uita in jos, fata de care sa se poata simti superiori : copiii mai saraci, copiii de alte rse, copiii mai putin capabili intelectual.
Desi copiii invata in scoala sa dispretuiasca , sa se teama , ba chiar sa urasca pe cei care provin din alte grupuri sociale , oare nu i-ar uri in mai mare masura daca nu i-ar intalni in scoala? Cel putin in cdrul scolii ei vad aceste grupuri fiind formate din persone reale. Fara scoala, ei i-ar cunoaste numai ca abstrctiuni, ca reprezentari teoretice. Acest lucru ar putea uneori sa fie adevarat, dar numai pentru acei cativa copii pentru care lumea dinafara scolii a fost la fel de serbada, dureroasa, umilitoare si amenintatoare ca si in scoala. Cei mai multi copii care invata inafara scolii , sau care merg doar atunci cand doresc, cresc cu un mult mai mare simt al demnitatii si valorii de sine si prin urmare cu mi putina nevoie de a dispretui si a uri pe altii.
Intrebarea cea mai importanta, cum pot oamenii invata sa aiba un simt mult mai puternic de apartenenta, de inrudire, de umanitate comuna cu altii fata de care sunt diferiti, isi gaseste raspunsul care mie mi se pare cel mai cuprinzator intr-o povestioara despre John L. Sullivan, candva campion mondial de lupte la categoria grea.
Intr-o dupa amiaza tarzie, el si un prieten mergeau cu autobuzul in New York. La o statie, un tanar corpolent,a inceput o discutie despre cine a baut sau nu mai mult. A inceput sa se laude in mijlocul autobuzului impingand oamenii din calea sa, si trecand pe langa John L. il lovi puternic cu umarul. John L, facu un pas in lateral pentru a-si recapata echilibrul, dar nu spuse nimic. In timp ce tanarul se ducea inspre spatele autobuzului, prietenul lui John L. il intreba : “Ai de gand sa il lasi sa scape cu asta?” John L. ridica din umeri si spuse : “Nu vad de ce nu!” Prietenul deveni foarte indignat: “Esti campionul mondial la categoria grea!” spuse furios.
“Nu-i nevoie sa fii atat de al naibii de politicos!”. La asta John L. replica “Campionul mondial la categoria grea isi poate permite sa fie politicos.”
Ceea ce avem nevoie pentru a fce tarile noastre mai “legate” social sunt mai multi oameni ce isi pot permite sa fie politicosi si, mai mult decat atat – buni, rabdatori, generosi, iertatori si toleranti, nu doar sa suporte oameni care sunt diferiti de ei insisi, dar sa faca un efort sa ii inteleaga , sa vada lumea prin ochii lor. Aceste virtuti sociale nu pot fi predate, doar spuse, discutate, impuse prin mita sau amenintare oamenilor. Ele vin dintr-un surplus , dintr-un prea-plin, dintr-o debordare a oamenilor care au destula iubire si respect pentru ei insisi si prin urmare mai au ceva si pentru ceilalti !
un articol de John Holt
1. Din moment ce tarile noastre sunt atat de intinse si oamenii provin din cele mai diverse zone culturale (asta ma intreba de curand un canadian) nu avem nevoie de un soi de liant social care sa ne faca sa stam impreuna, care sa ne dea un sentiment al unitatii in ciuda tuturor diferentelor dintre noi, si nu este sistemul public de scolarizare cel mai bun si mai usor mod de a crea acest liant?
El are absoluta dreptate in legatura cu necesitatea acestui liant. Avem nevoie de el, cu siguranta in tari mari si cu diversitate mare precum Statele Unite si Canada si de asemenea si in altele mai mici si mai omogene, multe dintre ele par sa se divizeze sub stresul vietii moderne.
Chiar in acest moment , liantul social cel mai puternic pe care il avem in Statele Unite pare sa fie ura fata de statele “inamice”. Exceptand momentele in care suntem rapid uniti de asemenea sentimente, mult prea multi dintre noi ne privim concetatenii, chiar pe aceia de aceeasi rasa, religie etc, doar ca pe un inamic natural, o prada indreptatita, caruia ar fi bine sa ii facem de petrecanie daca putem. Intrdevar, noi insistam ca acest mod de a ne privi concetatenii este de fapt o “virtute” pe care o numim “competitie”. Aceasta perspectiva poate ca a mers acceptabil atunci cand tara nostra era inca foarte tanara, aproape nelocuita si bogata in resurse, dar nu mai mult. Chiar pentru supravietuirea nostra, lasand la o parte sanatatea si fericirea, avem nevoie de un liant social mult mai puternic si mai bun decat acesta.
Anumite locuri in care se aduna comunitatea si anumite activitati ne pot ajuta sa formam un liant social. Dar nu scolile – nu atata timp cat ele au ca rol si sortarea tinerilor in castigtori si invinsi, si pregtirea invinsilor pentru o viata de invingeri. Aceste doua lucruri nu pot fi indeplinite in acelasi timp si in acelasi loc.
Oamenii sunt cei mai buni, poate singurii capabili, de a trece multe bariere de rasa, clasa sociala, obiceiuri si credinte care ii despart, cand sunt capabili sa-si imparatseasca experientele placute. Numai din aceasta activitate ei capata o constiinta de sine mai mare si, implicit un simt al unicitatii, demnitatii si valorii altor oameni. Dar atata timp cat scolile au aceste sarcini sociale din prezent, nu vor fi capabile sa ofere asemene experiente copiilor. De fapt, majoritatea lucrurilor care se intampla in scoala, ii fac pe copii sa se simta exact invers : - prosti, incompetenti, rusinati. Neincrezatori in sine si dispretuindu-se, ei incearca sa se simta un pic mai bine gasind pe altii la care s se poata uita in jos, fata de care sa se poata simti superiori : copiii mai saraci, copiii de alte rse, copiii mai putin capabili intelectual.
Desi copiii invata in scoala sa dispretuiasca , sa se teama , ba chiar sa urasca pe cei care provin din alte grupuri sociale , oare nu i-ar uri in mai mare masura daca nu i-ar intalni in scoala? Cel putin in cdrul scolii ei vad aceste grupuri fiind formate din persone reale. Fara scoala, ei i-ar cunoaste numai ca abstrctiuni, ca reprezentari teoretice. Acest lucru ar putea uneori sa fie adevarat, dar numai pentru acei cativa copii pentru care lumea dinafara scolii a fost la fel de serbada, dureroasa, umilitoare si amenintatoare ca si in scoala. Cei mai multi copii care invata inafara scolii , sau care merg doar atunci cand doresc, cresc cu un mult mai mare simt al demnitatii si valorii de sine si prin urmare cu mi putina nevoie de a dispretui si a uri pe altii.
Intrebarea cea mai importanta, cum pot oamenii invata sa aiba un simt mult mai puternic de apartenenta, de inrudire, de umanitate comuna cu altii fata de care sunt diferiti, isi gaseste raspunsul care mie mi se pare cel mai cuprinzator intr-o povestioara despre John L. Sullivan, candva campion mondial de lupte la categoria grea.
Intr-o dupa amiaza tarzie, el si un prieten mergeau cu autobuzul in New York. La o statie, un tanar corpolent,a inceput o discutie despre cine a baut sau nu mai mult. A inceput sa se laude in mijlocul autobuzului impingand oamenii din calea sa, si trecand pe langa John L. il lovi puternic cu umarul. John L, facu un pas in lateral pentru a-si recapata echilibrul, dar nu spuse nimic. In timp ce tanarul se ducea inspre spatele autobuzului, prietenul lui John L. il intreba : “Ai de gand sa il lasi sa scape cu asta?” John L. ridica din umeri si spuse : “Nu vad de ce nu!” Prietenul deveni foarte indignat: “Esti campionul mondial la categoria grea!” spuse furios.
“Nu-i nevoie sa fii atat de al naibii de politicos!”. La asta John L. replica “Campionul mondial la categoria grea isi poate permite sa fie politicos.”
Ceea ce avem nevoie pentru a fce tarile noastre mai “legate” social sunt mai multi oameni ce isi pot permite sa fie politicosi si, mai mult decat atat – buni, rabdatori, generosi, iertatori si toleranti, nu doar sa suporte oameni care sunt diferiti de ei insisi, dar sa faca un efort sa ii inteleaga , sa vada lumea prin ochii lor. Aceste virtuti sociale nu pot fi predate, doar spuse, discutate, impuse prin mita sau amenintare oamenilor. Ele vin dintr-un surplus , dintr-un prea-plin, dintr-o debordare a oamenilor care au destula iubire si respect pentru ei insisi si prin urmare mai au ceva si pentru ceilalti !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu