Ideea aceasta i-a venit educatorului John Holt in jurul anului 1960. Teoria de baza a lui este ca, copiii sunt nascuti cu o curiozitate naturala de a invata si a explora lumea din imprejurul lor.
Astazi, multi parinti pot sa interpreteze "unschooling" ca insemnand "Nu fa nimic academic, doar daca copilul arata interes". Trecand de prima impresie, aceasta nu este o negatie completa a invataturilor academice. Daca copilul "vrea" sa studieze chimie, poti face asta toata ziua, netinand cont de nici un program sau orar. Studiind chimie, de exemplu, ar fi necesar sa stie sa citeasca in primul rand, sa stie sa scrie formulele, si asa dorind sa invete chimie, invata sa scrie si sa citeasca la un nivel destul de ridicat pentru a intelege si chimia.
Acesta ar putea fi un slogan al "unschooling"-ului: "Uita care este programa scolii; invata chimia" (sau orice altceva esti interesat).
Tu ai putea fi un parinte care faci "unschooling", daca il lasi pe copil sa faca matematica 6 ore pe zi, DACA ASA DORESTE EL/EA. Punctul principal este ca parintele sa urmeze in ce directie vrea copilul sa mearga cu invatatul.
Se poate practica aceasta metoda, creeand un cadru propriu de stimulare. Pe toate masutele din casa sa fie carti la alegere, familia sa petreaca timp citind impreuna. Poti sa iei aproape orice subiect care-l intereseaza pe copil si sa creezi un mediu care duce la o invatare naturala.
Ati putea asculta la toate formele de muzica, ati putea incerca sa invatati un nou instrument, sa faceti o mancare sau o prajitura impreuna. Se invata de asemenea si jucand jocuri, sah, scrabble, sau orice alte jocuri unde se poate invata matematica, scriere sau gandire logica.
Daca vrei sa aplici aceasta metoda, un element important este increderea! Ai incredere in copilul tau ca ar vrea sa mearga in directie buna de a-si insusi invataturile necesare. Daca copilul nu stie inca sa imparta la 14 sau 15, trebuie sa intelegi ca poate sa faca asta in timp.
La fel se intampla si cu scrisul. In multe cazuri, baietii dezvolta mai tarziu o aptitudine pentru scris. Sunt multi care incep pe la 10 ani. Parintele care abordeaza aceasta metoda, nu trebuie sa-l oblige sa scrie. E bine ca atunci cand se lucreaza la creearea unei povestioare si copilul inca nu stie sa scrie, parintele sa fie acel care scrie ce i se dicteaza. Creand o poveste cere gandire iar daca scrisul e greoi, devine frustrant. Parintele intelege ca, in timp, scrisul corect gramatical, ca sintaxa, o sa fie insusit de copil atunci cand si daca devine necesar.
Daca alegi aceasta metoda, trebuie sa ai incredere in tine ca ai ales aceasta metoda, ca tu, ca parinte ai creat un mediu propice pentru dezvoltarea copilului. Cel mai important este acela ca, copilul este independent si tare.
Multi parinti care aleg aceasta metoda cred ca ei isi cresc copiii ca ei sa mearga pe calea lor proprie, si destinul fiecaruia o sa se dezvaluie.
miercuri, 21 noiembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu