Produsele educatiei


un articol de Joyce Fetteroll

Circula un mit conform caruia scolile sunt un loc foarte bun pentru a primi educatie.

Dar este o minciuna.

Scolile sunt fabrici. Ele iau materie prima (copiii), ii aplica o procedura standard (programa) si scot un produs (copiii pregatiti pentru facultate). Si in timp ce unii copii devin produse de gradul A (dupa standardele scolare) , exista produse de gradul B, gradul C, gradul D sau gradul F, copii trimisi la scolile speciale si copii care se retrag.

Reusesc scolile sa fabrice produse bune?

Din cine stie ce motiv, scolile sunt judecate dupa produsele de gradul A pe care le scot. Din cine stie ce motiv, cand un produs este de gradul A, se considera ca este meritul scolii. Cand un produs are un grad mai mic al calitatii, produsul este de blamat. “Lenes”. “Nu-ti dai interesul”. “Ai o dizabilitate de invatare”. “Prost”.

Desi e plauzibil ca o fabrica sa mai scoata pe de laturi si materie prima neutilizabila, asta este ceea ce ne dorim pentru copiii nostri?

Vrem noi procedura tehnologica numita “educatie” care este aplicata?

Scolile sunt judecate dupa facultatile la care produsele lor sunt acceptate. Ceea ce hraneste mitul ca ceea ce ne dorim este o educatie foarte buna ca sa obtinem o slujba bine platita ca sa ne putem cumpara o casa frumoasa intr-un cartier elegant si sa fim “un succes”.

Ar fi mai bine sa ai un sot care este bun, fericit dar care nu are o educatie inalta sau unul care are o eductie inalta dar este nefericit si se comporta urat?

Este ceea ce numim "Visul American" cel mai bun ideal?

Cati oameni au facut ceea ce se presupunea ca ar trebui sa faca si au ceea ce se presupune ca ar trebui sa aiba …si sunt nefericiti? Cati oameni dintre cei care au facut ceea ce se presupunea ca ar trebui sa faca nu au obtinut o educatie impecabila sau o slujba perfecta sau casa frumoasa din cartierul elegant?

Presupunem ca succesul va conduce la fericire. Dar o face?

Daca masuram succesul dupa cat suntem de aprape de Visul American, avem nevoie de o gramada de bani si de lucruri ca sa fim fericiti. Daca ne masuram succesul dupa cat suntem de fericiti, avem nevoie de mai putini bani si lucruri. Avem doar nevoie sa facem ceea ce ne place si sa ne placa ceea ce facem. Si pentru a face asta nu avem nevoie de o “educatie” inalta. Avem doar nevoie de acces la ceea ce ne place si libertatea de a continua.

Ne dorim sa fie copiii nostri “produse”?

Cand scolile au fost create, intentia initiala a fost de a ridica nivelul de educatie al maselor. La acel moment, masele – care includeau imigranti si copii prinsi in saracie pentru ca isi consumau tot timpul facand ceea ce trebuie pentru a supravietui – aveau un nivel foarte scazut de educatie, prin urmare scopul nu a fost foarte maret. El nu a fost sa pregateasca elevi pentru a ajunge la facultate. Scopul a fost ca ei sa invete sa citeasca, aritmetica si alte cateva cunostinte elementare. In Est scopul a fost crearea de muncitori mai buni. In Vest, unde parintii au initiat scolile, scopul a fost o educatie elementara, la fel, nu ceva foarte maret.

Nu este nicio coincidenta ca scolile publice au folosit modelul fabricii din moment ce ele au aparut in perioada in care fabricile incepusera sa faca lucruri uimitoare : scoteau pe banda rulanta produse identice "ieftin". Si parea o idee geniala : cheltuim putini bani si ridicam nivelul maselor de la analfabeti la alfabetizati.

In ultimii o suta de ani modelul de baza pe care s-a creat scoala, cel al fabricii, nu s-a schimbat. Dar asteptarile noastre in ceea ce priveste scoala s-au schimbat foarte mult. Sistemului care a functionat pentru a ridica nivelul de educatie al maselor i se cere acum sa 1) sa ridice nivelul maselor pana la pregatirea pentru facultate si 2) sa se asigura ca toate cunostintele turnate inauntru sunt suficiente.

Din moment ce scolile sunt bazate pe fabrici, rebuturile – produse care nu se ridica la nivelul asteptarilor – sunt o parte acceptabila a procesului tehnologic.

Educatorii (cel putin cei buni, care nu sunt uzati si consumati) nu doresc sa trateze copiii ca pe niste produse. Ei nu doresc sa existe colo copii care sa fie considerati rebuturi. Dar educatorii sunt prinsi in cadrul modelului cu care trebuie sa lucreze.

Daca cei mici trebuie sa fie ajutati sa poata deveni cat de buni pot fi, ei au nevoie sa fie tratati ca individualitati cu nevoi unice. Dar indiferent cat de mare este dorinta unui profesor de a-si trata elevii ca indivizi distincti, scolile sunt create sa ii trateze ca produse pe linia de asamblare. Un profesor la clasa a III-a "trebuie" sa aplice procedura pentru clasa a III-a tuturor elevilor.

Treaba lui este sa creeze un produs uniform, care este exact in starea in care trebuie sa fie pentru a fi preluat de urmatorul muncitor de pe linia de asamblare (profesorul de clasa a IV-a). Nu e loc pentru copii care au nevoie sa se miste sau sa vorbeasca pentru a invata sau care in mod natural vor invata sa citeasca putin mai tarziu sau care intr-un anume moment sunt foarte pasionati de dinozauri si nu de cum cresc plantele..si tot asa.

Daca cei scolarizati cat si copiii nescolarizati (unschooled) pot merge la facultate, inseamna ca exista alti factori, inafara de aplicare modelului fabrica-scoala, care ii fac sa fie admisi la facultate.
Acesti factori sunt : copiii insisi, accesul la cunoastere si timpul de a o explora.

In urma cu 100 de ani scolile erau un loc gratuit si la indemana pentru mase, in care puteau avea acces la carti si la persoane invatate. In urma cu 100 de ani nu exista internet, TV, biblioteci, carti ieftine si timp liber pentru a folosi toate acestea. Viata s-a schimbat dar scolile nu.
Ideea de baza a educatiei libere (unschooling) este ca invatam ceea ce avem nevoie prin activitate. Si exact asa copiii invata sa-si vorbeasca limba materna. Copiii mici nu incearca sa invete limba.Ei folosesc o unealta (limbajul) ca sa obtin ce vor : poate fi suc sau o imbratisare sau sa fie ridicati pentru a vedea mai bine. Unealta limbaj se dovedeste fi mai buna decat altele pe care le-au incercat: plansul, aratatul sau doar faptul ca isi doresc. Si pentru ca limbajul este mult mai eficient, ei il folosesc mai mult. Folosindu-l mai mult, devin din ce in ce mai buni. Copiii invata limba (si orice altceva) ca *efect secundar* al faptului ca traiesc in societate si cauta sa obtina ce le face placere.

Teoria scolii este ca nimeni nu poate face o chestie inginereasca pana nu stie tot ceea ce un inginer are nevoie sa stie.

Dar nu asa invata oamenii cel mai bine. Cineva caruia ii place sa construiasca lucruri, invata sa contruiasca lucruri facand ceea ce ii place : construind lucruri! Si din moment ce ii place sa construiasca, o sa fie fascinat de informatii care au legatura cu constructiile in general. Spre exemplu ar putea fi fascinat de istoria constructiilor sau de design-ul artistic sau de cum se comporta structurile contruite din diverse materiale sau de distributia greutatii materialelor si tot asa.

Daca vrem sa construim o casuta pentru pasarele nu e nevoie sa stim dinainte totul despre ciocane. Avem nevoie doar de dorinta de a o construi si vom invata tot ceea ce avem nevoie sa stim despre ciocane intreband si incercand si poate si cu ajutorul cuiva care sa ne arate ceea ce nu stim. (Putem deasemenea sa citim carti sau sa urmarim la TV emisiuni despre oameni care fac asta sau sa batem cuie doar din placerea de a o face) .Acesta este invatatul liber, natural (unschooling).

Scopul modului de a invata liber este de a ajuta copiii sa fie ceea ce sunt. Vor explora partile din viata care ii fscineaza si, in timp ce le exploreaza, vor invata tot ceea ce au nevoie pentru a explora mai departe.

Este exact modul plin de bucurie in care oamenii si-ar trai vietile daca le-ar putea retrai in ordine inversa: facand doar lucrurile care i-ar fi dus acolo unde au ajuns in final si trecand peste toate cele plictisitoare care nu le-au folosit niciodata si pe care le-au uitat.
Primul lucru care poate fi inselator in privinta invatatului natural este ca explorarile copiilor, de multe ori, nu arata ca invatat. Arata ca o joaca si ca timp in care se simt bine. Dar joaca este exact modul in care copiii au fost creati sa invete. De aceea este distractiv pentru ei!

Al doilea lucru inselator este sa ne dam seama care este rolul nostru, al parintilor. Rolul nostru este de a fi alaturi in timp ce exploreaza, nu sa ii lasam sa exploreze singuri. Uneori e nevoie sa pasim inapoi si sa pastram linistea pentru ca ei sa aiba timpul necesar si libertatea de a explora ceea ce ii fascineaza. Alteori este nevoie sa le impartasim bucuria si sa fim cu ei (chiar daca este al sapte sute-lea tur de pista pe care il face Bob Pantaloni-Patrati) Alteori e nevoie sa le ratam unele lucruri. Uneori e nevoie sa impartasim cu ei lucrurile pe care le iubim. Alteori e nevoie sa ii ducem in locuri pe care nu ar fi stiut sa le exploreze singuri.

Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru copilul tau este sa fii fascinat de viata. Scapa de toata pacla mohorata pe care scoala a aruncat-o peste tot ce inseamna invatare. Invata din nou sa explorezi doar de dragul exploratului, nu pentru ca este bine pentru tine sau pentru ca o sa fie la test sau pentru ca o sa-ti prinda bine intr-o buna zi.

Fa ceea ce te fascineaza acum!