Dar cum vor invata sa socializeze?
Un articol de Laura Osborne
Introducere
Dar cum vor invata sa socializeze?
Aceasta este poate cea mai obisnuita intrebare care li se pune celor ce aleg sa isi educe copiii acasa. Socializarea este procesul prin care tinerii dintr-o anumita cultura invata regulile, cutumele, traditiile si tipurile de interactiuni acceptabile ale societatii in care traiesc. Indiferent daca sunt la scoala sau acasa, copiii vor socializa. Prin urmare intrebarea care se pune este de fapt : care este cel mai bun agent al socializarii? Realizand ca in momentul in care un elev absolva liceul nu va mai fi niciodata inchis intr-un mediu cu persoane de exact aceeasi varsta, cineva poat3e sa-si puna intrebari privind rorul scolii in privinta socializarii. Dar detractorii intreaba, copilul educat acasa are aceleasi abilitati de comunicare interpersonala ca si cei de varsta lui din institutii? Haideti sa vedem studiile academice in aceaasta privinta :
Cercetari in privinta HS
Ceea ce urmeaza este o compilatie de rezultate publicate ale cercetarilor care demonstreaza eficienta homeschooling-ului in rolul sau de agent de socializare.
(1) John Wesley Taylor (1987) Self Concept in Home Schooling Children. Andrews University. Dissertation Abstracts International, 47, 2809A [ERIC Digest 372460] Folosind unul dintre cele mai bine validate teste care masoara constientizarea sinelui, Taylor a testat la intamplare 45.000 de copii educati acasa afland ca jumatate dintre acestia se aflau in ultimele 10 procente superioare sau peste si 47% se clasau peste medie, in comparatie cu cei de varsta lor institutionalizati. El conchide: “ Din moment ce constientizarea sinelui este considerata elementara pentru dinamica unei socializari pozitive, asta rspunde foarte clar scepticismului foarte des auzit care sugereaza ca cei educatia acasa sunt inferiori in privinta socializarii”
(2) Julie Webb (1989) The Outcomes of Home-based Education: Employment and Other Issues. Educational Review; Volume 41, Number 2, pages 121-33. Rezumat: Examineaza aspecte ale vietii adultilor care au fost total sau partial educati acasa. Gaseste ca toti cei care au incercat sa urmeze universitati au facut-o cu succes, ca nu exista nici o dovada ca s-ar fi lovit de prejudecati la angajare si ca abilitatea de a socializa a celor care au fost educati acasa a fost de cele mai multe ori superioara celor de aceeasi varsta ce fusesera educati in scoli.
(3) Lee Stough (1992) Social and Emotional Status of Home Schooled Children and Conventionally Schooled Children in West Virginia. University of West Virginia. [ERIC Digest 3722460] Stough, cercetand in special socializarea, a comparat 30 de familii de homeschoolers cu 32 de familii conventionale ai caror copii erau educati in scoli, toate avand copii intre 7-14 ani. Conform rezultatelor, copiii educati acasa “au capatat abilitatile, cunoasterea si atitudinile necesare pentru a functiona in societate…la o rata similara celor educati in scoli. Cercetatorul nu a gasit o diferenta semnificativa in privinta constiintei de sine.
(4) Larry Edward Shyers (1992) Comparison of Social Adjustment Between Home and Traditionally Schooled Students. University of Florida. Dissertations Abstracts International, Volume 53, Number 12. Dr. Shyers a comparat 70 de copii educati acasa cu 70 de copii educati in scoli, ambele grupuri avand intre 8-10 ani. Cercetarea a aratat ca cei educati acasa au fost gasiti ca avand “ cu mult mai putine probleme de comportament”. Cei educati in scoli erau mult mai agresivi, galagiosi si competitivi. Cei educati acasa aveau tendinta de a vorbi calm, de a se juca foarte bine in grupuri, de a lua initiativa si a invita si pe altii sa se joace. Concluzia lui Shyers conclusion a fost ca “ rezultatele par sa ne arate ca dezvoltarea sociala a unui copil depinde mai mult de contactul cu adultii si mult mai putin de cel cu alti copii, asa cum s-a crezut pana in prezent.”
(5) Thomas C. Smedley (1992) Socialization of Home Schooled Children--A Communication Approach. Radford University; Radford, Virginia. Rezumat: Aceasta lucrare investigheaza presupunerea foarte raspandita ca educatia institutionalizata “socializeaza” copiii. Subiectii au fost 33 de copii de varsta scolara,egal distribuiti demografic, 13 dintre ei scolarizati si 20 educati acasa. S-au folosit Vineland Adaptive Behavior Scales pentru a evalua abilitatile de comunicare, de socializare si cele de adaptare la viata de zi cu zi ale subiectilor. Aceste rezultate, combinate intr-un compozit de comportament de adaptare, arata gradul general de maturitate al fiecarui subiect. Dupa ce aceste date au fost procesate folosind Programul Statistic pentru Stiinte Sociale (SPSS), acestea au indicat ca cei educati acasa erau in mod semnificativ mai bine socializati si cu un grad de maturitate mai mare decat cei din scoli. Implicatia imediat urmatoare este ca familiile celor care isi educa copiii acasa satisfac in mod adecvat nevoile de socializare. Urmatoarea implicatie este ca cel mai probabil este nevoie sa reexaminam bazele procesului de socializare pe care le presupuneam.
(6) Judith A. Schickendanz (1995) Family Socialization and Academic Achievement. Journal of Education, vol 177, n1, p17-38. Rezumat: Argumenteaza ca, in timp ce eforturile profesorilor si ale scolii pot fi importante, conditiile dinafara scolii sunt de fapt decisive in privinta cresterii substantiale a realizarilor academice.
(7) Jeffrey J. Arnett (1995) Broad and Narrow Socialization: The Family in the Context of a Cultural Theory. Journal of Marriage and the Family, v57, n3, p617-28. Rezumat: Descrie teoria socializarii extinse si inguste, cu accent pe plasarea socializarii familiale in contextul ei cultural. In culturile cracterizate de o socializare larga, socializarea este destinata sa promoveze independenta, individualimul si libera exprimare. In cele cu o socializare ingusta, se incurajeaza obedienta si conformitatea.
[Nota autorului: Puteti identifica ce tipuri dintre aceste culturi se aseamana mai mult cu experienta educatiei acasa si care descriu insititutionalizarea?]
Socializarea institutionalizata
Teoria conform carei scola este singurul agent al socializarii acceptabil este clar contrazisa de studiile academice citate. Cu toate acestea, pentru ca scoala este agentul principal al socializarii pentru majoritate, cei ce isi educa copiii acasa sunt presati sa reconsidere pozitia. O examinare mai atenta a naturii institutionale a scolilor ne va conduce la concluia ca scoala este un agent al socializarii. Dar este el atat de pozitiv si plin de beneficii pe cat pretind sustinatorii lui?
In monografia sociologica Situating Children’s Social Competence de Ian Hutchby si Jo Moran Ellis, autorii examineaa exact aceasta problema. Ei citeaza observatiile cercetarilor lui Mayall (1994) care corespund indeaproape altor concluzii, in special faimoaselor concluzii ale sociologului E. Goffman (1961) referitoare la “institutiile totale”. Goffman defineste institutiile totale “in termenii controlului total al organizarii existentei institutionalizatilor (inmates)” Functioneaza aceste analogii pentru scolarizarea traditionala?
Ganditi-va. Daca a cere permisiunea pentru bea, pentru a te ridica in picioare, pentru a vorbi, pentru a merge la toaleta nu inseamna “control total”, atunci ce inseamna? Adaugati la asta uniformele, timpul alocat pentru a sta jos si a studia, pauzele de recreere supervizate in curtea institutiei si aveti toate caracteisticile altor institutii totale (i.e. inchisoare, azil, unitate militara, manastire). Mayall afirma ca scoala este “un sistem complet si inchis unde scopurile si practicile sunt unite si unde activitatile profesorilor sunt limitate la a se concentra pe predare si dresarea copiilor”.
Huchby si Moran-Ellis scot in evidenta si ideea ca in cadrul unei institutii, participantii ce urmeaza regulile institutiei sunt considerati bine integrati , pe cand cei incapabili de a se conforma sunt considerati “aducatori de necazuri”. Cat priveste staff-ul institutiei, sarcina lor este de a modela “pe cei institutionalizati (inmates) catre un obiectiv social acceptat”.
Cu toate acestea, chiar si cei mai docili copii scolarizati, ca toti ceilalti oameni institutionalizati, vor dezvolta o serie de strategii care poarta denumirea specifica de “cunoastere institutionala”, cu alte cuvinte cunoasterea modurilor in care pot evita, fenta o parte dintre structurile de control. In prezenta profesorilor ei se arata docili, dar odata ce acestia s-au indepartat, ei “dezvolta propriile proceduri”.
Notati ca acest eseu nu este o plangere defensiva din partea unor homeschooleri.
Aceste studii fac parte din literatura sociologica publicata de profesori universitari, a caror profesie este studierea in profunzime a problemelor pertinente. Mai exista dovezi de examinat. Din nou, aceste concluzii nu sunt produse de comunitatea HS, ci de aceia care tind sa fie sceptici in privinta ideii ca HS aduce destule ocazii de socializare acceptabila.
In revista pentru educatori profesionisti Adolescence (Fall 1999), David Wren examineaza mediul scolar in articolul sau “Cultura scolii – Explorand programa ascunsa”. El sustine : “Educatorii deseori trec cu vederea cultura scolii. Acest articol incurajeaza profesorii si directorii de scoli sa caute sa aiba o imagine completa a mediului scolar, explorand programa ascunsa sau implicita. Directorii trebuie sa devina mai buni cunoscatori ai puternicei influente a climatului si culturii pe care le creeaza institutionalizarea.” El atinge si procesul socializarii, spunand ca “ toti elevii trebuie sa isi internalizeze un program specific al normelor sociale”.
Autorul cartii “Docilitatea sau da-i profesorului ceea ce doreste” (Journal of Social Issues, 11, 1955), J. Henry, este citat in sumar “ Prin urmare, interactiunile profesorilor si ale directorilor de scoli cu elevii formeaza titudini si idealuri “. Acesta este socializarea.
Wren merge mai departe expunand anumite cercetari care investigheaza efectele pozitice ale socializarii scolare. Acestea constau in studii ale scolilor de These consist of studies Quakers and Mennoniti, care transmit nu numai cunostinte academice dar si credinte si implicare in comunitate. Wren spune: “In termenii efectelor negative, programa nevazuta, poate de asemenea sa produca sovaiala elevilor de a-si provoca profesorii pe teme educationale” Aceasta agenda implicita este responsabila si pentru problemele elevilor ce nu se pot conforma rutinelor rigide, cat si pentru promovarea inegalitatilor de gen (de sex) in privinta timpului si atentiei acordate de profesori.
Concluzie
Deci, ne intoarcem acum la intrebarea initiala: Dar cum vor socializa?
Socializarea se produce in orice cultura. Tinerii invata cum sa se comporte in cadrul acelei culturi. Intrebarea de fapt este : cum invata sa socializeze? Prin imersionarea lor intr-un mediu inchis, institutional in cadrul unei sub-culturi a “cunoasterii institutionale”? Sau in acelasi cadru in care cineva se asteapta sa functioneze ca adult?
Cei care fac HS functioneaza in lumea reala zi de zi. Interactiunile din cadrul comunitatii, in timp ce merg la cumparaturi, studiaza, fac voluntariat, muncesc sau se desfasoara sunt gentii legitimi ai socializarii.
Da, si copiii educati acasa cat si cei institutionalizati primesc “socializare”. Ambele foruri sunt valide. Singura diferenta, asa cum reiese ea din cecetari si evidenta, este calitatea acestui proces.
Un articol de Laura Osborne
Introducere
Dar cum vor invata sa socializeze?
Aceasta este poate cea mai obisnuita intrebare care li se pune celor ce aleg sa isi educe copiii acasa. Socializarea este procesul prin care tinerii dintr-o anumita cultura invata regulile, cutumele, traditiile si tipurile de interactiuni acceptabile ale societatii in care traiesc. Indiferent daca sunt la scoala sau acasa, copiii vor socializa. Prin urmare intrebarea care se pune este de fapt : care este cel mai bun agent al socializarii? Realizand ca in momentul in care un elev absolva liceul nu va mai fi niciodata inchis intr-un mediu cu persoane de exact aceeasi varsta, cineva poat3e sa-si puna intrebari privind rorul scolii in privinta socializarii. Dar detractorii intreaba, copilul educat acasa are aceleasi abilitati de comunicare interpersonala ca si cei de varsta lui din institutii? Haideti sa vedem studiile academice in aceaasta privinta :
Cercetari in privinta HS
Ceea ce urmeaza este o compilatie de rezultate publicate ale cercetarilor care demonstreaza eficienta homeschooling-ului in rolul sau de agent de socializare.
(1) John Wesley Taylor (1987) Self Concept in Home Schooling Children. Andrews University. Dissertation Abstracts International, 47, 2809A [ERIC Digest 372460] Folosind unul dintre cele mai bine validate teste care masoara constientizarea sinelui, Taylor a testat la intamplare 45.000 de copii educati acasa afland ca jumatate dintre acestia se aflau in ultimele 10 procente superioare sau peste si 47% se clasau peste medie, in comparatie cu cei de varsta lor institutionalizati. El conchide: “ Din moment ce constientizarea sinelui este considerata elementara pentru dinamica unei socializari pozitive, asta rspunde foarte clar scepticismului foarte des auzit care sugereaza ca cei educatia acasa sunt inferiori in privinta socializarii”
(2) Julie Webb (1989) The Outcomes of Home-based Education: Employment and Other Issues. Educational Review; Volume 41, Number 2, pages 121-33. Rezumat: Examineaza aspecte ale vietii adultilor care au fost total sau partial educati acasa. Gaseste ca toti cei care au incercat sa urmeze universitati au facut-o cu succes, ca nu exista nici o dovada ca s-ar fi lovit de prejudecati la angajare si ca abilitatea de a socializa a celor care au fost educati acasa a fost de cele mai multe ori superioara celor de aceeasi varsta ce fusesera educati in scoli.
(3) Lee Stough (1992) Social and Emotional Status of Home Schooled Children and Conventionally Schooled Children in West Virginia. University of West Virginia. [ERIC Digest 3722460] Stough, cercetand in special socializarea, a comparat 30 de familii de homeschoolers cu 32 de familii conventionale ai caror copii erau educati in scoli, toate avand copii intre 7-14 ani. Conform rezultatelor, copiii educati acasa “au capatat abilitatile, cunoasterea si atitudinile necesare pentru a functiona in societate…la o rata similara celor educati in scoli. Cercetatorul nu a gasit o diferenta semnificativa in privinta constiintei de sine.
(4) Larry Edward Shyers (1992) Comparison of Social Adjustment Between Home and Traditionally Schooled Students. University of Florida. Dissertations Abstracts International, Volume 53, Number 12. Dr. Shyers a comparat 70 de copii educati acasa cu 70 de copii educati in scoli, ambele grupuri avand intre 8-10 ani. Cercetarea a aratat ca cei educati acasa au fost gasiti ca avand “ cu mult mai putine probleme de comportament”. Cei educati in scoli erau mult mai agresivi, galagiosi si competitivi. Cei educati acasa aveau tendinta de a vorbi calm, de a se juca foarte bine in grupuri, de a lua initiativa si a invita si pe altii sa se joace. Concluzia lui Shyers conclusion a fost ca “ rezultatele par sa ne arate ca dezvoltarea sociala a unui copil depinde mai mult de contactul cu adultii si mult mai putin de cel cu alti copii, asa cum s-a crezut pana in prezent.”
(5) Thomas C. Smedley (1992) Socialization of Home Schooled Children--A Communication Approach. Radford University; Radford, Virginia. Rezumat: Aceasta lucrare investigheaza presupunerea foarte raspandita ca educatia institutionalizata “socializeaza” copiii. Subiectii au fost 33 de copii de varsta scolara,egal distribuiti demografic, 13 dintre ei scolarizati si 20 educati acasa. S-au folosit Vineland Adaptive Behavior Scales pentru a evalua abilitatile de comunicare, de socializare si cele de adaptare la viata de zi cu zi ale subiectilor. Aceste rezultate, combinate intr-un compozit de comportament de adaptare, arata gradul general de maturitate al fiecarui subiect. Dupa ce aceste date au fost procesate folosind Programul Statistic pentru Stiinte Sociale (SPSS), acestea au indicat ca cei educati acasa erau in mod semnificativ mai bine socializati si cu un grad de maturitate mai mare decat cei din scoli. Implicatia imediat urmatoare este ca familiile celor care isi educa copiii acasa satisfac in mod adecvat nevoile de socializare. Urmatoarea implicatie este ca cel mai probabil este nevoie sa reexaminam bazele procesului de socializare pe care le presupuneam.
(6) Judith A. Schickendanz (1995) Family Socialization and Academic Achievement. Journal of Education, vol 177, n1, p17-38. Rezumat: Argumenteaza ca, in timp ce eforturile profesorilor si ale scolii pot fi importante, conditiile dinafara scolii sunt de fapt decisive in privinta cresterii substantiale a realizarilor academice.
(7) Jeffrey J. Arnett (1995) Broad and Narrow Socialization: The Family in the Context of a Cultural Theory. Journal of Marriage and the Family, v57, n3, p617-28. Rezumat: Descrie teoria socializarii extinse si inguste, cu accent pe plasarea socializarii familiale in contextul ei cultural. In culturile cracterizate de o socializare larga, socializarea este destinata sa promoveze independenta, individualimul si libera exprimare. In cele cu o socializare ingusta, se incurajeaza obedienta si conformitatea.
[Nota autorului: Puteti identifica ce tipuri dintre aceste culturi se aseamana mai mult cu experienta educatiei acasa si care descriu insititutionalizarea?]
Socializarea institutionalizata
Teoria conform carei scola este singurul agent al socializarii acceptabil este clar contrazisa de studiile academice citate. Cu toate acestea, pentru ca scoala este agentul principal al socializarii pentru majoritate, cei ce isi educa copiii acasa sunt presati sa reconsidere pozitia. O examinare mai atenta a naturii institutionale a scolilor ne va conduce la concluia ca scoala este un agent al socializarii. Dar este el atat de pozitiv si plin de beneficii pe cat pretind sustinatorii lui?
In monografia sociologica Situating Children’s Social Competence de Ian Hutchby si Jo Moran Ellis, autorii examineaa exact aceasta problema. Ei citeaza observatiile cercetarilor lui Mayall (1994) care corespund indeaproape altor concluzii, in special faimoaselor concluzii ale sociologului E. Goffman (1961) referitoare la “institutiile totale”. Goffman defineste institutiile totale “in termenii controlului total al organizarii existentei institutionalizatilor (inmates)” Functioneaza aceste analogii pentru scolarizarea traditionala?
Ganditi-va. Daca a cere permisiunea pentru bea, pentru a te ridica in picioare, pentru a vorbi, pentru a merge la toaleta nu inseamna “control total”, atunci ce inseamna? Adaugati la asta uniformele, timpul alocat pentru a sta jos si a studia, pauzele de recreere supervizate in curtea institutiei si aveti toate caracteisticile altor institutii totale (i.e. inchisoare, azil, unitate militara, manastire). Mayall afirma ca scoala este “un sistem complet si inchis unde scopurile si practicile sunt unite si unde activitatile profesorilor sunt limitate la a se concentra pe predare si dresarea copiilor”.
Huchby si Moran-Ellis scot in evidenta si ideea ca in cadrul unei institutii, participantii ce urmeaza regulile institutiei sunt considerati bine integrati , pe cand cei incapabili de a se conforma sunt considerati “aducatori de necazuri”. Cat priveste staff-ul institutiei, sarcina lor este de a modela “pe cei institutionalizati (inmates) catre un obiectiv social acceptat”.
Cu toate acestea, chiar si cei mai docili copii scolarizati, ca toti ceilalti oameni institutionalizati, vor dezvolta o serie de strategii care poarta denumirea specifica de “cunoastere institutionala”, cu alte cuvinte cunoasterea modurilor in care pot evita, fenta o parte dintre structurile de control. In prezenta profesorilor ei se arata docili, dar odata ce acestia s-au indepartat, ei “dezvolta propriile proceduri”.
Notati ca acest eseu nu este o plangere defensiva din partea unor homeschooleri.
Aceste studii fac parte din literatura sociologica publicata de profesori universitari, a caror profesie este studierea in profunzime a problemelor pertinente. Mai exista dovezi de examinat. Din nou, aceste concluzii nu sunt produse de comunitatea HS, ci de aceia care tind sa fie sceptici in privinta ideii ca HS aduce destule ocazii de socializare acceptabila.
In revista pentru educatori profesionisti Adolescence (Fall 1999), David Wren examineaza mediul scolar in articolul sau “Cultura scolii – Explorand programa ascunsa”. El sustine : “Educatorii deseori trec cu vederea cultura scolii. Acest articol incurajeaza profesorii si directorii de scoli sa caute sa aiba o imagine completa a mediului scolar, explorand programa ascunsa sau implicita. Directorii trebuie sa devina mai buni cunoscatori ai puternicei influente a climatului si culturii pe care le creeaza institutionalizarea.” El atinge si procesul socializarii, spunand ca “ toti elevii trebuie sa isi internalizeze un program specific al normelor sociale”.
Autorul cartii “Docilitatea sau da-i profesorului ceea ce doreste” (Journal of Social Issues, 11, 1955), J. Henry, este citat in sumar “ Prin urmare, interactiunile profesorilor si ale directorilor de scoli cu elevii formeaza titudini si idealuri “. Acesta este socializarea.
Wren merge mai departe expunand anumite cercetari care investigheaza efectele pozitice ale socializarii scolare. Acestea constau in studii ale scolilor de These consist of studies Quakers and Mennoniti, care transmit nu numai cunostinte academice dar si credinte si implicare in comunitate. Wren spune: “In termenii efectelor negative, programa nevazuta, poate de asemenea sa produca sovaiala elevilor de a-si provoca profesorii pe teme educationale” Aceasta agenda implicita este responsabila si pentru problemele elevilor ce nu se pot conforma rutinelor rigide, cat si pentru promovarea inegalitatilor de gen (de sex) in privinta timpului si atentiei acordate de profesori.
Concluzie
Deci, ne intoarcem acum la intrebarea initiala: Dar cum vor socializa?
Socializarea se produce in orice cultura. Tinerii invata cum sa se comporte in cadrul acelei culturi. Intrebarea de fapt este : cum invata sa socializeze? Prin imersionarea lor intr-un mediu inchis, institutional in cadrul unei sub-culturi a “cunoasterii institutionale”? Sau in acelasi cadru in care cineva se asteapta sa functioneze ca adult?
Cei care fac HS functioneaza in lumea reala zi de zi. Interactiunile din cadrul comunitatii, in timp ce merg la cumparaturi, studiaza, fac voluntariat, muncesc sau se desfasoara sunt gentii legitimi ai socializarii.
Da, si copiii educati acasa cat si cei institutionalizati primesc “socializare”. Ambele foruri sunt valide. Singura diferenta, asa cum reiese ea din cecetari si evidenta, este calitatea acestui proces.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu