Aceasta abordare este un fel de a combina mai multe metode. Poate sa fie facut un plan pentru ce ar trebui sa invete copilul pe anul respectiv si este flexibil cum se aduce la indeplinire.
De exemplu daca un parinte care urmeaza aceasta metoda crede ca elevul/copilul ar trebui sa invete despre anumite subiecte din istorie si copilul nu e un cititor avansat, parintele poate sa-i citeasca despre subiectul respectiv, poate imprumuta o caseta video care portretizeaza perioada istorica repectiva sau poate merge la o piesa de teatru unde se joaca o piesa din acea perioada.
Elevii "eclectici" isi iau informatiile educationale dintr-o gama variata de materiale. Imagineaza-ti un copil invatand geografie din brosurile care se gasesc la agentiile de voiaj, sau din harti!!
O familie eclectica crede in predarea de academice, dar nu foloseste numai manuale scolare, ci din orice poate sa gaseasca ceva de invatat si astfel sa faca educatia mult mai interesanta. Combina conservatorismul de predare a subiectelor academice impreuna cu libertatea de profita de avantajele pe care le gaseste peste tot in jur.
Daca ai trei seturi de vase descompletate si lingurile si furculitele sunt din seturi amestecate si pe langa asta iti si place acest amestec, probabil esti un eclectic!
Asa ca acum adauga si homeschooling-ul in amestec, si aventura de-abia incepe !!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Apropo de invatatul din harti...
Copil fiind, paduri cutreieram destul de rar (de regula cind dadeau ghioceii, eventual inca o data sau de doua ori in cursul anului). Ce insa faceam destul de des (prea des, imi parea si atunci si-mi pare si acum) era sa stau la "biroul meu" si sa-mi fac temele, sau sa citesc lectiile, sau (cel mai adesea) sa visez la cai verzi pe pereti.
Din nefericire pentru caii in chestiune, peretele din fata biroului meu avea trei harti afisate pe el (a Romaniei, a Europei si a Lumii), asa ca atunci cind visam la ei in mod necesar mi-i inchipuiam ca defileaza pe careva alt perete (eventual tavan).
Da' nu despre patrupezi colorati vroiam sa spun, ci despre celei trei harti care au stat ani de zile in fata ochilor mei. Erau de genul celor care combinau detaliile geografice (dealuri, munti, cimpii) cu cele administrative (localitati, judete, tari). Imi pare ca le zicea: "Harta politica si geografica a...".
Si zau ca cred ca am invatat mai multe din ele (din harti), decit din manualele de geografie. Cu mult inainte sa fi vazut vreo harta-n scoala, stiam sa recunosc conturul Carpatilor pe orice harta care-i includea. Si stiam si forma de "boaba de fasole" :-) a Marii Negre, si "cizma" italiana, si galbenu' Saharei, si albu' Groenlandei,...
Imi amintesc si de un joc, inventat ad-hoc impreuna cu o colega venita in vizita cu scopul declarat de "a face matematica". Era ceva de genul: alege o localitate (de preferinta cit mai obscura, ca era scrisa cu litere mai mici) de pe careva din harti si cere-i celuilalt sa o gaseasca-ntr-un minut. (Cre' ca si acum sunt in stare sa gasesc Ciorogirla in 15 secunde, pe o harta suficiente de detaliata...)
In orice caz, ce vroiam sa zic e ca atirnatul de harti prin casa e un lucru bun. Sau, cel putin, a fost in cazul meu.
Trimiteți un comentariu